La fiecare mijloc de august, Tudor Tennis Trophy aduce împreună, de 19 ani încoace, amatori pasionați care iubesc tenisul și sportivitatea. Anul acesta, Zepter România este partener oficial, așa că am stat de vorbă cu Maria Tudor, fiica fondatorului Tudor Tennis Trophy și omul-cheie al turneului, despre sport, pasiune și stil de viață sănătos.
Povestea Tudor Tennis Trophy – turneul de amatori care are loc în fiecare an, în jurul datei de 15 august – a debutat la Buftea, în 1999, din pasiune. ”Pasiune”: cu siguranță unul dintre cele mai vehiculate, ba chiar abuzate concepte din ultimii ani. E convenabil pentru că se lipește ușor de orice, de la teorii de productivitate până la speech-uri motivaționale. Rareori însă este pasiunea un concept atât de nepretențios și de organic precum în povestea turneului de tenis început în 1999 de către o familie care iubește tenisul și reuniunile cu prietenii.
Pasiunea din povestea Tudor Tennis Trophy nu e declarativă și incandescentă, e mai curând produsul unor întâmplări fericite, stârnite de oameni care trăiesc tihnit o viață simplă, confortabilă și plină de bucurii. Au propria grădină de legume, se trezesc în fiecare dimineață cu imaginea lacului Buftea, iar oamenii pe care îi atrag în jurul turneului lor sunt la fel ca ei: între 20 de ani și 60 plus, toți iubitori de tenis, dar și iubitori de viață bună pur și simplu. Turneul a prins viață tocmai pentru că oamenii veneau cu bucurie să socializeze și să se distreze. Fără nimic pompos, doar cu entuziasmul onest al cultivării unei mici plăceri personale.
Tudor Tennis Trophy e o comunitate de oameni care se simt ca acasă pentru că atmosfera turneului este una de „eveniment organizat acasă la cineva”. ”Avem un mic staff special pentru turneu ca să care lucruri de colo-colo și să ne ajute cu logistica, dar în rest mama face sendvișuri și pizza, tata se ocupă și el de ale lui de organizarea curții”, explică Maria Tudor, fiica organizatorilor și, de ani buni, omul de bază al evenimentului.
Vâzându-i pe ei că se implică în fiecare detaliu, toți oamenii prezenți la turneu le urmează exemplul și chiar ajunge să pară totul o reuniune între prieteni, pentru că fiecare face câte ceva. Te simți musafir în casa cuiva, nu doar participant la un turneu, fiindcă în definitiv la ce alt turneu de tenis poți să pui o întrebare și să ți se răspundă: „Da, vezi că e mama în bucătărie, cere-i ei direct!”?
Sunt 3-4 cupluri care s-au cunoscut la turneu și s-au căsătorit, oameni care au devenit prieteni buni, oameni care își organizează concediile și programul dintr-un an în jurul turneului, tocmai pentru că nu concep să mai lipsească. Networking-ul este un alt concept despre care citim multe teorii adormitoare, dar care aici vine nespus de firesc. Oameni cu preocupări similare vin laolaltă uniți de o pasiune și ajung să fie prieteni, să facă afaceri împreună sau să descopere domenii noi de activitate. Simplu, fără nimic forțat.
Tocmai pentru că e o atmosferă de dulce familiaritate, accesul la Tudor Tennis Trophy se face pe bază de recomandare: cineva știe pe altcineva care e interesat și care ar vrea să vină și tot așa, din vorbă-n vorbă. Nu și-au dorit să-l crească într-un turneu la care faci „sign up”, la care plătești doar o contribuție ca să te înscrii, pentru că s-ar fi pierdut tot farmecul și pentru că există un singur teren de tenis, ceea ce oricum restricționează din start numărul maxim de participanți.
Jucătorii noi sunt fascinați de fenomen și ajung să trimită după eveniment emailuri care o impresionează profund pe Maria. Nu există satisfacție mai mare decât atunci când cineva pasionat de tenis îți spune: ”Merg lunar la turnee de tenis pentru amatori, dar ca aici… nu e nicăieri altundeva”. Ba chiar mai mulți i-au spus că așteaptă turneul cu aceeași nerăbdare cu care așteaotă Crăciunul sau Anul Nou. E ceva care implică socializare, divertisment, plăcerea de a face o activitate pe care o iubești. Un bubbletot mai rar în lumea în care trăim.
Povestea unui teren
Turneul Tudor Tennis Trophy a început în 1999, când Maria avea 13 ani. Casa cu deschidere la lac din Buftea a fost făcută însă câțiva ani mai târziu. Proiectul arhitectural era îndrăzneț, iar părinții Mariei au așteptat trei ani înainte să se apuce efectiv de el. I se spune „casa vapor”, pentru că are un design mai neconvențional pentru locul în care se află, dar simplu și de bun-gust, cu deschidere amplă la lac și spații largi și luminoase.
Pe terenul respectiv a fost mulți ani o cabană minusculă, cu un pod, unde – copil fiind – Maria mergea ca și cum ar fi fost în tabără, pentru că părinții ei își invitau acolo prietenii. Când au construit terenul de tenis, tatăl Mariei a avut ideea ingenioasă de a face un mic turneu, în joacă, în onoarea inaugurării terenului, chemând câțiva dintre acei prieteni. Se întâmpla în 1999 și, pentru că și Maria și mama ei sunt Marii amândouă, au decis ca prima ediție să fie pe 15 august, de Sfântă Mărie.
Pe locul terenului de tenis, în proiectul inițial de construcție, se afla o zonă de grajduri de cai. Familia Tudor avea de recuperat în acea perioadă o creanță de la un partener de afaceri și se afla pe o listă credală foarte lungă, genul acela de listă unde știi că sigur nu mai recuperezi niciun ban. Pentru a nu fi paguba completă, aveau de ales între a lua câteva tractoare sau… trei cai.
Articolul intreg aici
Tudor Tennis Trophy 